Dialoguri

-Si teama ta de ridicol? articuleaza Sanda. Te deranjeaza?

-Pe mine? Nu. De ce m-ar deranja tocmai pe mine?

-Pentru ca am impresia ca te cramponezi de ea, te reduce..

-Vrei sa spui ca ma inhiba?

-Nu, inhibarea presupune mai mult, dar include ceea ce spuneam eu.

-Ma ghideaza, e firesc. Actiunile mele sunt de multe ori rezultatul temerii de penibil. Al meu, evident, dar al altora.. Oh al altora, ma paralizeaza, fug de el, il ignor daca pot, dar rusinea tot ma prinde. Cred ca prind ideea pe care o sugerezi. Vrei sa spui ca poate de multe ori las lucruri nespuse, nescrise sau nefacute pur si simplu, evitand sa cad eu insami in penibil? Hmm, ei bine da. Deci, concluzionam ca ma inhiba?

-Nu te lovi de interpretari, discutam. Nu e absolut necesar sa facem o incadrare.

Simte Sanda asta a mea orice umbra.

-Nu vad cum as putea sa-mi controlez teama de penibil. E ceva natural care se regaseste in esenta personalitatii.

-Este posibil, zice Sanda, sa izvoreasca tot din grija ta pentru imaginea pe care o au ceilalti despre tine.

Sau grija pe care am avut-o, imi zic in sinea-mi.

-Si care este strans legata de repulsia ta fata de conflict, continua Sanda.