Dialoguri

Astazi Sanda poarta o rochie lunga, galben pal, are cearcane vagi, cenusii sub ochi. Pe mana sta o bratara de fildes. Sanda ma intreaba ce facem cu fumatul. Ce sa facem ii raspund eu, il savuram, si ii zambesc. Mama fuma extrem de rar. Dar ea a fost prima persoana pe care am vazut-o fumand. Copil fiind, o priveam cu admiratie, era imbracata cu gust si stil. Parfumurile ei erau intotdeauna foarte tari. Fumatul mi se parea atunci gratios si foarte interesant, cand il intalneam la femei. Dar mai ales la mama. Si de altfel, putine femei fumau. Mirosul de tigara nu m-a deranjat niciodata, poate ca mai ales pentru ca se fuma rar si putin. Il asociam intotdeauna mirosului cafelei si al parfumului.

Cand plec din biroul Sandei ma opresc la o cofetarie de tip vechi, micuta, cu prajituri de tot felul, si cu doua doamne plinute cu sortulet alb. Deja ne cunoastem si ne zambim. Cofetariile sunt singurele locuri unde mai gasesti sticlute mici de Coca-Cola pe care le savurez din copilarie. Iau sticla de Coca-Cola si ii verific temperatura. Stati linistita, nu este extrem de rece ma anunta cofetara. Si mie imi vine sa rad, pai rece vroiam sa fie, ma gandesc. La usa sunt cateva masute cu scaune din aluminiu si umbrele, la care ma asez. Tramvaiul trece prin fata cofetariei. Mai sus pe strada sunt cateva tarabe de flori la care cateva tiganguse cu parul lung fac reclama de mama focului de cate ori cineva trece, chiar si la distanta.